zbangoe

IUBITE CITITORULE

Cândva demult, în aceste locuri au existat două cătune: Frânceşti şi Boaşca. Înfiinţate, poate, prin mare firman domnesc şi populate prin poruncă a Basarabilor întemeietori de ţară, cu oameni de nădejde, împroprietăriţi cu întinse suprafeţe de pământ în zona colinară a munţilor Vâlcanului cu scopul precis de a fi pavăză şi strajă la hotarele regatului de miazănoapte al lui Carol Robert de Anjou şi urmaşilor acestuia.
Buni români, dar, în acelaşi timp, oameni cu frică de cel Atotputernic, descendenţi ai vechiului cult creştin-ortodox bizantin, au înălţat Împăratului Ceresc lăcaşuri de rugăciune şi de închinare, în care să-l primească cu onorurile şi cu slava ce i se cuvin unui mare şi prea îndurător stăpân.
Istoria nu consemnează, datele ce le deţinem au răzbătut cu zgârcenie mai mult din legenda orală, dar, se pare – eventuale săpături arheologice ar putea confirma – că obştea fiecărui cătun avea lăcaş creştin propriu încă de la începuturi.
Secolele XVII şi XVIII atestă deja existenţa lor.
Raziile efectuate în 1801 şi 1802 de raialele turceşti de la sud de Dunăre (în special de la Vidin) până în nordul Olteniei s-au soldat inclusiv cu incendierea unor numeroase locuinţe şi biserici.
Consecinţă, sau poate numai coincidenţă, în ambele cătune, oamenii, fără ajutor din partea autorităţilor vremii, prin efort comun şi individual şi prin donaţii, au purces la ridicarea a două noi aşezăminte religioase.
Cel de faţă (al fostului cătun Boaşca) a fost construit între anii 1819 – 1823, anul final fiind înregistrat în pisania întipărită cu vechi caractere slavone pe o placă din lemn arhivată în interior.
Din cuprinsul pisaniei aflăm şi numele celor pe a căror ,,cheltuială şi osteneală” a fost posibilă înălţarea edificiului: postelnicul Ion Brădiceanu, logofeţii Constandin Tivig şi Constandin Apostoiu, precum şi a altora, nenumiţi (desigur dar cu contribuţii modeste), răsplătiţi doar prin pomelnicele din anii ce au urmat.
Construcţia a respectat întrutotul stilul arhitectural şi de orientare tradiţional: compartimentarea interioară în spaţii distinctive: alarul – dispus în partea de răsărit - , noasul, pronaosul şi pridvorul, - deasupra căruia este fixată semeţ clopotniţa, componentă intrinsecă, aşa cum se obişnuia şi cum s-a perpetuat până în prezent în zona subcarpatică.
Materialul folosit a fost cel existent din abundenţă în imediata vecinătate: piatră de râu pentru fundaţie, lemn de stejar tras îm grinzi care se îmbină pe colţ în formă de coadă de rândunică pentru pereţii portanţi şi despărţitori, stâlpi şi căpriori, lemn de tei pentru uşile împărăteşti şi diaconeşti, lemn de brad pentru şiţă.
Masa sfântă s-a confecţionat din stâncă prelucrată manual, aşezată pe un singur suport central, de asemeni, din stâncă prelucrată.
Pictura originală a fost executată în tempera cu albuş de ou pe uşile interioare, icoane fixate în lungul catapetesmei şi pe peretele despărţitor dintre naos şi pronaos.
Pe durata sec XIX, cele două biserici au funcţionat în paralel. La parohia Boaşca primul preot paroh a fost Ion Popescu, cunoscut mai degrabă sub pseudonimul Moşu Popa Bătrânul (cu descendenţi locali până în zilele noastre), urmat în 1839 de fiul său, preotul Gheorghe Popescu – şi de Ion Ghe. Popescu, ginerele celui din urmă. Veşmintele preoteşti, împreună cu unele articole de cult, folosite la data inaugurării se găsesc în arhiva bisericii şi vor constitui, foarte probabil, obiectul unui viitor mic muzeu.
La începutul sec XX, personalităţi responsabile şi cu o anumită posibilitate economică şi financiară, dar şi cu potenţial organizatoric şi de mobilizare din comunitatea satului Frânceşti, rezultat prin unificarea celor două cătune, au decis construirea unei noi biserici, mai mare şi mai trainică, corespunzătoare sporului demografic şi pretenţiilor unei populaţii în evoluţie socială şi spirituală.
Finalizarea lucrărilor şi sfinţirea ei au avut loc în anul 1908.
De la 1908 şi până la mijlocul secolului trecut, activitatea ecleziastică s-a desfăşurat aproape în totalitate în lăcaşul nou, biserica de lemn de la Boaşca fiind utilizată sporadic, de regulă, cu ocazia prăznuirii Sf. M. Mc. Gheorghe, al cărui hram îl poartă, pentru sloboziri pascale, sau a unor înmormântări ocazionale.
După anul 1960, datorită degradării tot mai pronunţate, nu a mai fost folosită deşi, încetinirea ritmului de deterioare, preotul paroh Valeriu Bican – faţă de care locuitorii satului păstrează o frumoasă amintire – a realizat înlocuirea integrală a învelitorii din şiţă.
Sfârşitul de secol o găseşte într-o stare evidentă de ruină astfel încât o eventuală restaurare presupunea ample lucrări de consolidare şi înlocuire, un volum de lucru consistent şi un efort financiar considerabil.
A fost, cu siguranţă, voia Domnului ca acest aşezământ de întâmpinare a enoriaşilor săi stabiliţi în acest ţinut binecuvântat să nu dispară.
Devenit între timp monument istoric de cult dar lăsat complet în paragină de către cei îndreptăţiţi să se intereseze de soarta lui şi să acorde sprijin, salvarea a venit, în ultimul moment, din partea unor oameni impresinaţi de situaţie, dezinteresaţi, animaţi de sentimentul altruist al conservării patrimoniului local, constituiţi în Asociaţia ,,Fiii Satului Frânceşti din Gorj”care au făcut masive donaţii financiare şi materiale şi care au reuşit să atragă sponsori importanţi, dintre aceştia enumerând cu mare şi profundă recunoştinţă şi gratitudine:
- S.C. ARTEGO S.A. TG-JIU;
- S.C. MARSAT S.A. TG-JIU;
- S.C. ELTOP SRL TG- JIU.
Trebuie, de asemeni, menţionat aportul unor cetăţeni inimoşi, atât localnici cât şi din afara localităţii, oameni de suflet şi simţire ce au simţit nevoia participării, în limita puterii lor şi chiar peste, la refacerea acestui sfânt lăcaş.
În scopul unei corecte înţelegeri se cuvine a face precizarea că iniţial Asociaţia a intenţionat recuperarea integrală şi reintroducerea în uz a obiectelor şi materialelor din patrimoniul bisericii; întrucât, însă, starea avansată de uzură le făcea inoperabile, s-a considerat necesară susţinerea unui efort financiar suplimentar (în final au fost cheltuite peste 500.000.000 lei, vechi).
În această viziune a intrat înlocuirea în totalitate a catapetesmei şi a icoanelor din pronaos pentru a căror realizare s-a apelat la meşteri sepecializaţi şi autorizaţi în lucrări bisericeşti: pictorul Ilie Căpuşe din com. Valea Danului, sat Vereşti, jud. Argeş şi sculptorul în lemn Nicolae Oproiu din com. Sălătrucu, acelaşi judeţ.
Acoperişul din şiţă de pe biserică şi de pe particul de la intrarea în incintă au fost executate de o echipă de dulgheri din Novaci – Gorj, conduşi de Dl. Păpurică Miron.

ASOCIAŢIA FIII SATULUI FÂNCEŞTI DIN GORJ

Ing. Nicolae Vînătoru

INVENTARUL DONAŢIILOR MATERIALE
făcute pentru biserica de lemn cu hramul
Sf. Mare Mucenic Gheorghe din Parohia Frânceşti – Boaşca

Nr.
Crt. Denumirea Donator
1 Sf. Evanghelie Fam. Ing. Popescu Grigore
2 Octoih mic Fam. Ing. Vânătoru Nicolae
3 Molitfelnic
4 Miner luna iulie Fam. Ştefănescu Nicolae şi Maria
5 Sfintele vase (aurite), set complet (petir, disc, cană – căldură, 2 linguriţe, sf. copie, tăviţă) Fam. Ing. Tivig Sorin Victor
6 Chivot Fam. Ing. Popescu Grigore
7 Candelă catapeteasmă Fam. Dr. Ing. Huidu Emil
8 Candelă cu picior pentru Sf. Masă Fam. Ec. Popescu Ion
9 Idem, fără picior Prof. Hulea Maria
10 Cruce aurită cu suport pentru Sfânta Masă Donaţie comună: familiile Turtoi Florica, Bojincă Elena, Boboc Ioana, Stoichin Silvia, Bolohor Elena, Isac Florica
11 Cădelniţă
12 Cruce pentru Sf. Evanghelie Familia Bojincă Ion şi Maria şi familia Duţă Florin şi Doina
13 Cădelniţă aurită Medic Popescu Carmen Mihaela
14 Veşminte pentru:
- Sf. Masă;
- Proscomidiar;
- dverele uşilor împărăteşti şi diaconeşti
- iconostas;
- analog;
- masă Sf. Fecioară Maria

Fam. Filip Doru şi Maria
15 Veşmite pentru:
- masă Sf Fecioară Maria;
- trepied strană
Draperii pentru pereţi interiori
a) înspre altar, în spatele catapetesmei (4 buc)
b) între naos şi pronaos (2 buc)
Draperie semicirculară deasupra catapetesmei

16 Perdele ferestre (6 buc) Asociaţia ,,Fiii Satului Frânceşti din Gorj”
17 Mochetă naos şi pronaos
18 Bănci laterale pe lângă pereţi naos (16 locuri)
19 Preşuri ţesute manual:
- 2 buc x 12 m fiecare Familia Bogdan Ion şi Camelia
Familia Iulian şi Georgiana
20 Preş ţesut manual, 3 m.l. Familia Bojincă Petre şi Elena

Nr.
Crt. Denumirea Donator
21 Preş ţesut manual, 12 m.l. Familia Văduva Ion şi Maria
22 Covor 1,5 x 2,5 m.p. Familia Tivig Constantin şi Ana
23 Aspirator praf electric Familia Şendroiu Doru şi Elena
24 Butoi plastic 200 l (1 buc)
25 Faţă masă brodată, culoare crem Fam. Cosma din Cluj
26 Faţă masă albă Fam. Isac Vasile şi Florica
27 Masa punerii înainte cu suport pentru icoana Maicii Domnului Fam. Popescu Vasile
Fam. Tivig Gheorghe
28 Analog
29 Stativ (suport) strană Fam. Popescu Vasile
Fam. Huidu Gheorghe
30 Sfânta cruce din spatele mesei sfinte Fam. Popescu Vasile
Fam. Isac Ion şi Elena
Fam. Ştefănescu Nicolae
31 Tăvi pentru anafură (3 buc) Fam. Şendroiu Doru şi Elena
32 Suporţi acoperiţi din tablă pentru lumânări morţi şi vii (2 buc)
33 Reflectoare electrice exterioare (4 buc) Fam. Popescu Viorel
34 Suporţi afişaj (2 buc)
35 Icoana Sf. M. Mc. Gheorghe (pictor Popescu Gheorghe) (din pronaos) Popescu Cornelia (soţia pictorului) şi fiul Popescu Viorel
36 Icoana Mântuitorului (din pronaos)
37 Icoana Mântuitorului (de pe iconostas)
38 Icoana Maicii Domnului (de la masa punerii înainte) Medic Popescu Carmen Mihaela
39 Sfeşnic cu 3 braţe
40 Sfeşnic cu 1 braţ (2 buc) Fam. Cosma din Cluj
41 Mileu din pânză, brodat
42 Vase din sticlă (sfeşnic şi set de 4 vase) Popescu Larisa

ASOCIAŢIA FIII SATULUI FÂNCEŞTI DIN GORJ

PREŞEDINTE ADMINISTRATOR
(EPITROP)

Dr. Ing. Huidu Emil Popescu Vasile

Dr. Ing. Huidu Emil – Preşedinte,
Ing. Tivig Sorin Victor – Vicepreşedinte

Resfinţirea bisericii de lemn cu hramul
,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”
din satul Frânceşti, comuna Peştişani
construită în anul 1823

18 Iunie 2006

1. Scurt istoric

Satul Frânceşti, comuna Peştişani se află la 20 km vest de oraşul Tg-Jiu. Având circa 800 locuitori, el este al doilea ca mărime după satul Peştişani. Actualul amplasament orientat S-N, perpendicular pe DN 67, a fost stabilit în anul 1626 când s-a făcut sistematizarea localităţii.
Despre existenţa satului se cunosc consemnările din documentele oficiale din anul 1525.
Biserica a fost construită între anii 1819 şi 1823. Anul final fiind înregistrat în pisania întipărită cu vechi caractere slavone, pe o placă din lemn arhivată în interior.
A fost sfiinţită sub arhipăstoria episopului P.S. Calinic (1823 – 1855), în anul 1823.
Redăm integral pisania acestei biserici (scrise cu litere chirilice) după textul în manuscris primit de la preotul paroh Nicolae Daviţoiu cu semnătura sa din ziua de 13 august 1992: ,,Această sfântă şi Dumnezeiască biserică s-au făcutu la leatul 1823 cu toată cheltuială şi osteneală, şi toată din lemn, a dumnealor Postelnicul Ion Brădiceanu şi cu a lu(i) Co(n)standin Tivig; Au ajutorat Logofătul Frumuşanu i (şi) Logofătul Şerban Brăiceanu şi a (dumnea)lor care se vor aşeza în pomelnicele i (şi) Co(n)sta(n)din Apostoiu; au lucrat cu mâinile den început prin săvârşitu şi cu tot satul + Deaconul Zamfir, zograf – 1823”.
Construcţia a respectat întrutotul stilul arhitectural şi de orientare tradiţională: Compartimentarea interioară în spaţii distinctive: altarul – dispus în partea de răsărit, naosul, pronasul şi pridvorul deasupra căruia este fixată semeţ clopotniţa, componentă intrinsecă, aşa cum se obişnuia la vremea respectivă – Materialul folosit a fost cel existent din abundenţă în imediata vecinătate – piatră de râu pentru fundaţie, lemn de stejar tras în grinzi, care se îmbină în formă de coadă de rândunică pentru pereţii portanţi şi despărţitori, stâlpi şi căpriori, lemn de tei pentru uşile împărăteşti şi diaconeşti, lemn de brad pentru şindrilă.
Masa sfântă s-a confecţionat din stâncă prelucrată manual, aşezată pe un singur suport central, de asemeni din stâncă prelucrată.
Pictura originală a fost executată în tempera cu albuş de ou pe uşile interioare, icoane fixate în lungul catapeteasmei şi pe peretele despărţitor dintre naos şi pronaos.
Pisania bisericii nu menţionează numele preotului care ar fi fost slujitor la anul 1823 şi dacă Boasca ar fi fost parohie independentă sau afiliată altei parohii .
Din declaraţiile Legioarei Mocioi şi ale Nataliei Coteţ ambele descendente ale familiilor preoteşti care au slujit biserica din Boasca şi Frânceşti, se pot preciza cronologia şi preoţii parohi care au slujit în aceasta.
Astfel în jurul anului 1808, preot în bisericuţa de lemn din Boasca a fost Ion Popescu supranumit ,,Moşu Popa Bătrânul” care a slujit în biserică până în anul 1839 când a decedat.
După moartea preotului Ion Popescu locul la biserică a fost luat de fiul său, preot Gheorghe Popescu care şi acesta la rândul său a trimis la învăţătură preotească pe fiul său Simeon Popescu, care, pentru a se hirotoni, s-a căsătorit cu Ioana Coiculescu din Câmpofeni şi a rămas slujitor al acetei biserici în locul tatălui său preot Gheorghe Popescu. Popa Simeon Popescu a fost numit în sat ,,Milostivul” iar preoteasa Ioana - ,,Mama preoteasa sau Mama Eriţa”ori ,,Moaşa preoteasa” – fiind o pereche ideală care au fost iubiţi şi preţuiţi de enoriaşi. Din nefericire preotul Simeon Popescu – Milostivul – a decedat în anul 1896 la vârsta de numai 32 ani, lăsând în urmă doi urmaşi: un fiu – Vasile şi o fată – Nicoliţa. Preoteasa Ioana a decedat în 20 iulie 1950.
Preotul Ion G. Popescu Panghelaşu, ginerele preotului Simeon Popescu – Milostivul (căsătorit cu fiica Nicoliţa) a decedat în primăvara anului 1940.
După anul 1896, biserica din cătunul Boasca a fost păstorită de preoţi care slujeau şi la biserica din satul Frânceşti. În jurul anului 1900, în satele Boasca şi Frânceşti se afla ca preot paroh Ion Brâncuşi din Brădiceni, căruia i-au succedat preoţii: Theodor Gureanu, Ion Pavel Ilioniu, Ion Nicolcioiu, Valeriu Bican, Nicolae Daviţoiu, Ion Andrescu, Constantin Goncea, actualmente Constantin Croicu.
Rolul acestei biserici s-a redus după construirea şi sfinţirea în anul 1908 a actualei biserici din centrul satului Frânceşti. Atât construcţia bisericii cât şi zestrea patrimonială din interior au rămas pradă degradării şi sustragerii obiectelor de cult prin nepăsarea autorităţilor statului şi lipsa de interes manifestată de unii slujitori ai bisericii.
Pe timpul păstoriei preotului paroh Nicolae Daviţoiu, o parte din patrimoniu care mai exista în biserică (18 icoane – şi acestea deteriorare şi 7 cărţi) au fost predate cu proces- verbal Muzeului Judeţean Gorj şi date spre conservare la Mânăstirea Tismana.
Deşi această bisericuţă se află înscrisă pe lista monumentelor istorice la poziţia 25 B162 sub denumirea de Biserica de lemn – Sfântul Gheorghe – 1823, cătun Boasca, sat Frânceşri, comuna Peştişani, jud. Gorj, a continuat să rămână închisă fiind utilizată ca depozit pentru fân, resturi lemnoase şi alte obiecte, procesul de degradare fiind ,,asigurat”

2. Lucrările de reabilitare a bisericii

În anul 2000 - localnicii au constatat că acest monument se află într-un stadiu foarte avansat de degradare (grinzi putrede în pereţi, acoperişul foarte deteriorat, plouă prin şindrilă, catapeteasma total distrusă, la fel scaunele) şi au manifestat dorinţa de a reabilita această bisericuţă.
În anul 2002 – un grup de iniţiativă format din D-nii: Emil Huidu, Sorin - Victor Tivig, Nicolae Vânătoru, Ion Bojincă, Moise Bojincă, Victor Tănase, Ion Susanu, Grigore Iustin Popescu, Viorel Popescu, Maria Hulea, Vasile Coteţ şi alţii (18 fondatori, acum 32 membri) au înfiinţat Asociaţia Fiii Satului Frânceşti din Gorj care şi-au propus ca obiectiv reabilitarea bisericii de lemn pentru a fi introdus locaşul în circuitul turistic şi redat activităţilor religioase.
Membrii asociaţiei au demarat acţiunea, proiectul fiind realizat prin finanţare proprie, din contribuţia membrilor asociaţiei, donaţii şi sponsorizări de la comunitate şi de la ,,oamenii de bine” care se regăsesc în modeste sume de bani, materiale pentru construcţie, masă oferită la lucrători, prestaţie în muncă etc.
În anul 2002 s-au demarat lucrările începând cu consolidarea fundaţiei, lucrări efectuate de o echipă de constructori condusă de Ing. Victor Tănase.
În 2003 s-a recondiţionat acoperişul. Şindrilă brută procurată din Polovragi şi prelucrată de 3 meşteri conduşi de dl.Papurică Miron. Lucrările de consolidare a acoperişul au durat 3 săptămâni pentru realizare iar masa lucrătorilor a fost asigurată de familiile sătenilor din Frânceşti - Boasca.
S-au ocupat de realizarea acoperişului domnii: Sorin Victor Tivig, Nicolae Vânătoru, Vasile Popescu şi alţii. S-a reparat bolta, s-au înlocuit grinzile putrede, s-a reparat pridvorul, s-a reparat şi acoperit poarta de la intrare.
Pe parcursul anului 2004 s-a montat pardoseala din scândură nouă, s-au confecţionat scaunele din nou (pentru că cele vechi au fost total deteriorate), s-a introdus energia electrică în interiorul bisericii, prin grijea şi finaţarea domnilor: Emil Huidu, Sorin Victor Tivig, Nicolae Vânătoru, Viorel Popescu, Ion Susanu,Vasile Popescu, Moise Bojincă, Ion Bojincă, Grigore Iustin Popescu şi alţii.
În anul 2005 s-a realizat catapeteasma nouă, cea veche nu s-a putut restaura fiind foarte deteriorată, porţiuni arse, icoanele lipsă în totalitate.
Sculptura catapeteasmei s-a realizat de către sculptorul Nicolae Oproiu din com. Sălătrucu, jud. Argeş iar pictura pentru catapeteasmă şi pentru restul bisericii a fost realizată de pictorul Căpuşe Ilie din com.Valea Danului, sat Vereşti, jud. Argeş.
S-au executat 46 de picturi pe catapeteasmă şi pronaos, montajul fiind realizat de către sculptorul Nicole Oproiu, în vara anului 2005.
Finanţarea lucrărilor s-a asigurat prin contribuţia deosebită a dlui dr. Ing. Gherasim Teofil Director General SC ROMINEX SA Timişoa, d-lui Ing. Gheorghe Velican Director General SC MARSAT SA Tg Jiu, d-lui Ing. Sorin Cîrstea Director General SC ELTOP SRL Tg Jiu, d-lui Cosmin Pigui – Impact in Gorj, d-lui Berca Eduard – ARDAF Sucursala Tg-Jiu şi altor persoane binevoitoare. Contribuţie financiară deosebită au avut de asemenea fam. Bojincă Moise, fam. Tivig Sorin, fam. Vânătoru Nicolae, fam. Filip Doru, membrii ai Asociaţiei Fiii Satului Frânceşti şi cetăţeni ai satului Frânceşti.
S-au executat lucrări de amenajare peisagistică a curţii interioare a bisericii după un proiect al dlui arhitect Iulian Cămui, lucrarile fiind coordonate de Ion Susanu, Sorin – Victor Tivig şi alţii.
Membri Asociaţiei Fiii Satului Frânceşti au făcut numeroase donaţii: icoane, sfintele vase, vesminte bisericeşti, candelabre, sfeşnice, candele, evanghelie, mocheta, reflectiere si altele. Amenajarea interioara s-a realizat de către membrii Consiliului Director împreuna cu preotul paroh Constantin Croicu şi localnicii satului Frânceşti.

3. Resfinţirea bisericii –18 iunie 2006

Membrii Consiliului director al Asociaţiei Fiii Satului Frânceşti s-au implicat cu multă pasiune şi pricepere în pregătirea bisericii pentru resfinţire, întrecând orice aşteptare din partea cetăţenilor. Astfel în interior, după ce construcţia din lemn a fost curăţită, pereţi au fost împregnaţi cu soluţii speciale PRONTO pentru conservarea lemnului, s-au montat draperii şi mochetă, acoperământele pentru sfânta masă şi altar au fost confecţionate în atelierele de la Mânăstirea Strâmba, cu sprijinul Stareţei Maica Marina, din materiale achiziţionate din import. Iluminatul interiorului s-a făcut cu instalaţie specială, astfel încât în interior s-a creat o ambianţă foarte plăcută, slujbele religiase putându-se desfăşura în bune condiţiuni.
Exteriorul a fost împodobit cu flori aduse de săteni, în faţa bisericii s-a montat o platformă din lemn şi un cort, iar iluminatul exterior s-a asigurat cu reflectoare.
Exteriorul bisericii s-a amenajat cu platforme dalate şi betonate. Biserica a fost pregătită pentru sărbătoare, pentru că resfinţirea acesteia a fost o adevărată sărbătoare pentru locuitorii satului Frânceşti.
Resfinţirea bisericii din lemn Sfântul M. Mc. Gheorghe – 1823, a avut loc în ziua de 18 iunie 2006, slujba fiind condusă cu deosebit profesionalism de către I.P.S. Teofan Arhiepisopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Protoereu fiind Preot Vlădoiu Vasile, iar paroh fiind PC Preot Croicu Constantin, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi: Preot Bistreanu Mihai - biserica Ceauru, Preot Dumitru Ciubotea – Catedrala Motru, Preot Milcu Vasile – biserica Boroşteni, Preot Grindeanu Ion – biserica Brădiceni, Preot Cheată Pantelimon – biserica Peştişani, Preot Paraschiv Marian – biserica Hobiţa şi Cojocaru Gheorghe preot onorific.

Corul bisericesc organizat pe lângă Biserica Sfinţii Apostoli ,,Petru şi Pavel” din Tg-Jiu, format din frumoase, talentate şi credincioase doamne, condus cu competenţă de d-na profesoară Popescu Sanda Mihaela, a dat măreţie evenimentului.
Participarea corului la resfinţirea bisericii este contribuţia exclusivă a d-lui Protoereu Vasile Vlădoiu.
La slujba de resfinţire ne-a onorat cu prezenţa d-nii Ion Călinoiu – Preşedintele Consiliului Judeţean Gorj şi dl. Cornel Dumitrescu – Subprefectul Judeţului.
La sfârşitul slujbei s-a dat citire actului de resfinţire semnat de reprezentanţii instituţiilor şi a persoanelor paricipante precum şi Gramata acordată de I.P.S. Teofan Asociaţiei Fiii Satului Frânceşti reprezentată prin dl. Dr. Ing. Emil Huidu.

Prezenţa unei înalte personalităţi a vieţii spirituale româneşti cu o educaţie aleasă şi o prestaţie excelentă – moment rar în viaţa locuitorilor unui sat – a ridicat prestigiul bisericii pe plan local, afectat de comportamentul uneori pasiv ai reprezentanţilor acesteia. În mod cert efectul a fost cel aşteptat, numărul participanţilor la slujbele religioase a crescut considerabil.
De aceea membrii Asociaţiei Fiii Satului Frânceşti aduc pe această cale în numele locuitorilor cele mai calde mulţumiri I.P.S. Teofan Mitropolitul Olteniei.
Mulţumim de asemenea tuturor celor care au contribuit la reuşita acestei realizări şi a celor ce au fost alături de noi, membrii Asociaţiei Fiii Satului Frânceşti, locuitori ai satului Frânceşti, sponsorii şi nu în ultimul rând d-lui Protoereu Vasile Vlădoiu.

CONSILIUL DIRECTOR
Dr. Ing. Huidu Emil – Preşedinte, Ing. Tivig Sorin – Vicepreşedinte, Ing. Vânătoru Nicolae – Vicepreşedinte, Prof. Hulea Maria – Secretar, şi membrii Prof. univ. Dr. Bojinca Moise, Ing. Popescu Viorel, Ing. Popescu Grigore, Ing. Susanu Anca, Ing. Susanu Ion, Ing. Bojinca Ion.
Aspecte de la resfinţirea biserici Sf. Gheorghe – Frânceşti 18 Iunie 2006

Piczo